Cuvant Inainte
“Nu este necesar sa speri pentru a intreprinde si nici sa reusesti pentru a persevera”
Wilhelm de Orania Nassau Stathouder al Tarilor de Jos, sec. XVI
“Om sunt si nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain”
“Homo sum. Humani nihil a me alienum puto”
P. Terentius Afer, sec. II I.Chr.
La sfarsitul anilor `50, in primele clase de liceu, parintii mi-au oferit un “Petit Larousse Illustré” de ocazie, cumparat dintr-un anticariat, cum erau pe vremea aceea.
Pentru tanarul adolescent care eram, a fost intrarea intr-o lume minunata. La orice pagina deschideam enciclopedia, descopeream cate ceva: cuvinte noi cu semnificatia lor nebanuita; descrierea unor tari necunoscute, fluvii, mari si munti, evenimente si date istorice, personalitati din antichitate pana in epoca moderna. O sursa nesecata de invatatura si educatie a spiritului.
Un capitol era consacrat dictoanelor si cuvintelor celebre. Doua dintre acestea m-au atras in mod deosebit si s-au imprimat in memoria mea.
“Nu este necesar sa speri pentru a intreprinde si nici sa reusesti pentru a persevera”. Am descoperit mai tarziu ca Charles le Téméraire (Carol Temerarul), faimos duce al Burgundiei, le spusese cu un veac inainte, pe la mijlocul secolului al XV-lea si Wilhelm de Orania le preluase, fara indoiala.
Primul, atribuit printului Wilhelm de Orania Nassau, denumit “Taciturnul”, Stathouder-ul Tarilor de Jos, devenite mai tarziu Olanda de azi.
Pentru a intreprinde ceva nu este nevoie sa speri in ceva, trebuie sa actionezi neincetat, fara odihna si sa perseverezi, perseverezi, perseverezi pana la reusita. Dictonul reprezinta o ilustrare a caracterului poporului olandez, mic prin numar, dar mare prin darzenia si extraordinara capacitate de a-si realiza si construi tara si existenta sa ca natiune. Un popor de intelectuali si carturari vestiti, de marinari iscusiti si comercianti fara egal. Printr-o lupta neincetata cu elementele naturii, intr-o tara in mare parte sub nivelul marii, ei au dat si dau un exemplu de tenacitate si reusita in toate domeniile vietii economice, culturale si stiintifice.
Al doilea dicton pe care mi l-am insusit este cel al unui poet si dramaturg latin, Publius Terentiu Afer. Nascut in Cartagina, in Tunisia actuala, ajuns la Roma si sclav eliberat de stapanul sau, a trait intre 195/185 si 159 I.Chr. A scris comedii de mare talent, cu o constructie logica si armonioasa. Afirmandu-si atasamentul fata de societatea in care traia, Terentiu scria: “Om sunt si nimic din ceea ce este omenesc nu imi este strain”. Este o sinteza a unui comportament si a unei adevarate trairi in existenta umana. Desi gandit si scris in perioada pre-crestina, s-ar putea spune ca este o parabola crestina. Dictonul ne invata ca trebuie sa traim atenti la tot ceea ce ne inconjoara, la bucuriile si suferintele semenilor nostri. De cate ori nu auzim: “nu ma priveste, nu este problema mea!”. Nepasarea si indiferenta fata de semenii nostri ucid adesea! Durerea umana, lacrimile altora nu intereseaza pe multi!
O mana intinsa, un ajutor moral sau spiritual, o simpla vorba buna este comportamentul care ar trebui sa fie natural fiecaruia dintre noi.
Am fost ghidat in toata existenta mea de aceste doua ganduri exprimate cu pasiune, cand, la 25 de ani, am parasit dictatura comunista si am descoperit lumea libera, urmand in toate aceste doua precepte: o perseverenta de neclintit si o implicare umana in toate domeniile in care am incercat sa imi aduc o contributie, oricat ar fi de modesta.
Am inceput totul de la zero, intr-o societate straina, in care performanta personala era principalul criteriu de apreciere. A trebuit sa ma realizez mai intai profesional, caci altfel nu poti sa fi prezent in mod semnificativ in alte domenii de activitate. Am cunoscut oameni si situatii diferite, perioade linistite sau conflicte armate pe continentele pe care le-am strabatut. Viata mea profesionala a fost imbogatita moral si spiritual prin angajamentele asumate in domeniul social, sindical, politic, educational, etc.
Credinta in Dumnezeu, participarea la viata religioasa, pe toate meleagurile unde am trait, a fost si este esentiala pentru implinirea destinului meu, ca fiinta umana.
Oameni ilustri, personalitati politice, religioase, ale societatii civile, m-au onorat si ma onoreaza cu stima, increderea si afectiunea lor; oamenii simpli, cu suflete mari, m-au invatat lucruri care s-au imprimat in sufletul si in constiinta mea.
Reintoarcerea la pamantul natal, care a fost mereu viu in fiinta mea, a fost pentru mine o datorie. Acest pamant unde au trait, au luptat si suferit si acum se odihnesc parintii mei si parintii parintilor mei!
Pamantul unei tari minunate prin istoria si oamenii care au faurit-o, o tara sacrificata si chinuita de un regim comunist odios care, ani de zile, a pangarit inima oamenilor si a distrus adesea moral, daca nu fizic, cei mai buni fii si fiice ale poporului nostru!
Romania de azi, dupa 20 de ani, este complet bulversata. Nu mai avem repere la valori umane! Am luat de la Occident, de la lumea libera, la care atatia ani am visat, adesea numai ce este rau. Goana nesabuita dupa imbogatire, jefuirea avutului national, crearea unei oligarhii fara scrupule, saracirea paturii de mijloc si proletizarea unei mari parti a populatiei sunt efectele acestei « democratii » originale, dar, de fapt, salbatice.
Lipsa unei legi a presei, existenta in orice democratie occidentala, a permis aparitia unei faune de asa-zisi « jurnalisti », care ataca « la comanda », santajeaza si incearca sa murdareasca pe cine li se indica.
Am fost si sunt atacat de acesti « jurnalisti ». Stiu ca atunci cand devii un om public te poti astepta la orice. Dar aici este vorba de indivizi cu moralitate indoielnica care dezinformeaza, fabuleaza, ma calomniaza pe mine si familia mea pe blogg-uri sau site-uri mizerabile.
Angajamentul meu pentru o Romanie mai buna, mai toleranta, in care sa conduca cinstea si morala este de nezdruncinat. Sub protectia bunului Dumnezeu si impreuna cu oamenii de buna credinta voi merge mereu inainte !
Asa sa-mi ajute Dumnezeu !
